Muzica bisericească ocupă un loc foarte important în serviciul liturgic ortodox, având rolul de a favoriza şi potenţa rugăciunea obştească – dialogul credincioşilor cu Dumnezeu în spaţiul eclesial. De-a lungul timpului aceasta a cunoscut diverse transformări în privinţa notaţiei, structurilor modale, iar mai târziu şi tonale, asupra melosului adoptat şi relaţiei lui cu textul (în limbile greacă, slavonă, română), fiind însuşită în şcoli particulare şi oficiale, prin implicarea multor maeştri de psaltichie, protopsalţi de renume, profesori de muzică liniară, dirijori de cor, interpreţi, compozitori ş.a.
Prin conținutul și circulația lor, manuscrisele/cărțile muzicale bizantine reprezintă mărturia cea mai de preț a unui trecut îndelungat de cultură grecească și românească. Până acum două decenii nu s-a acordat un interes prea mare acestor manuscrise/cărți muzicale, nici lingviștii, nici istoricii și nici chiar muzicienii nu s-au aplecat asupra lor cu stăruința ce s-ar fi cuvenit. Există o mulțime de probleme cu caracter lingvistic ce-și pot găsi răspuns concret în aceste manuscrise/cărți, ca să nu mai vorbim de aspectele muzicale. Dar, numai greutatea descifrării muzicii i-a descurajat pe cei dornici a se dedica cercetării acestui domeniu. Pentru a depăși toate obstacolele, este necesar să valorificăm această moștenire artistică, acest tezaur de cultură veche românească și grecească și să-l punem la dispoziția tuturor celor care vor să-l cunoască.
Adrian Butuc